„La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. În El era viața și viața era lumina oamenilor; și lumina în întuneric luminează și întunericul n-a cuprins-o.”
SF. AUGUSTIN, Despre cuvântul interior // Ce Cuvânt este acesta, care e spus și nu trece? … Noi vorbim toată ziua, de aceea, pentru noi, cuvintele și-au pierdut valoarea. Nu le acordăm mare importanță, le considerăm simple vorbe, deoarece ele răsună și apoi se sting. Dar există în om un cuvânt care rămâne înăuntrul lui, nu ca sunetul care e produs de gură. Există un cuvânt care e într-adevăr spus de spirit: nu este sunetul, ci ceea ce înțelegi atunci când auzi sunetul. (…) Sunetul, literele și silabele sunt spuse și trec. Cuvântul pronunțat dispare. Dar ceea ce semnifică sunetul și care se află în mintea celui care a vorbit și în a celui care a ascultat, rămâne… (Predici despre Evanghelia lui Ioan, I,8)
SF. AUGUSTIN, Cuvântul și creația // În inima ta poți purta un cuvânt, ca un gând născut în spiritul tău, ca un gând născut de spiritul tău și care rămâne în el ca un rod al minții tale, ca un fiu al inimii tale… Gândul de a ridica o clădire, o construcție pe un teren, se naște mai întâi în inima ta. Acest gând există și lucrarea încă nu e făcută. Tu știi ce vei face, dar nimeni din ceilalți nu o poate admira înainte ca tu să o realizezi… Când e gata, oamenii privesc minunata clădire și admiră gândul constructorului… Dacă pornind de la o clădire putem lăuda gândul unui om, atunci pentru a cunoaște gândul lui Dumnezeu, care este Domnul Isus Cristos, Cuvântul lui Dumnezeu, să privim această lucrare care este lumea. Privește la ce a fost făcut prin Cuvânt și vei cunoaște atunci ce este acest Cuvânt. (Predici la Evanghelia lui Ioan, I,9).
Comentarii la Evanghelia lui Ioan 