19,5 Iată omul

A ieșit deci Isus afară, purtând coroana de spini și mantia purpurie. Și le-a zis [Pilat]: „Iată omul!”

Pp. BENENDICT AL XVI-LEA, Iată omul! //  „Ecce homo!” – această expresie capătă deodată o profunzime care merge dincolo de momentul respectiv. În Isus apare omul ca atare. În El se manifestă suferința tuturor celor loviți și doborâți. În suferința lui se oglindește cruzimea puterii omenești care îl strivește astfel pe cel neputincios. În El se oglindește ceea ce numim „păcat”: cum devine omul atunci când îi întoarce spatele lui Dumnezeu și ia el însuși în mâini conducerea lumii.

Dar este adevărat și celălalt aspect: lui Isus nu i se poate lua demnitatea sa profundă. Rămâne prezent în El Dumnezeul ascuns. Și omul bătut și umilit rămâne chip al lui Dumnezeu. De când Isus s-a lăsat lovit, tocmai cei răniți și loviți sunt chipul lui Dumnezeu care a voit să sufere pentru noi. Astfel, în mijlocul Pătimirii sale, Isus este chip al speranței: Dumnezeu stă de partea celor care suferă.  (Isus din Nazaret, vol II, pag. 191)